Pentru a rezolva o problemă, calculatorul trebuie să cunoască în fiecare moment atît operaţia pe care urmează să o execute, cît şi datele care participă în operaţie. Aceste operaţii sînt comunicate calculatorului prin intermediul instrucţiunilor.
În general, pentru executarea unei operaţii este necesar ca instrucţiunea să conţina trei adrese. Primele două adrese sînt folosite penru obţinerea celor doi operanzi asupra cărora se va efectua operaţia specificată de cîmpul Codul Instrucţiunii.
Presupunem că operaţiile aritmetice şi logice sînt codificate după cum urmează :
01-adunarea;
02-scăderea;
03-operaţia logică ŞI;
04-operaţia logică SAU;
Instrucţiunea
01 100 110 215
va impune procesul să adune numerele din locaţiile 100 şi 110 şi sp depună suma obţinută în locaţia 215.
Se observă că într-o instrucţiune nu se specifică valoarea operanzilor, ci adresele locaţiilor în care pot fi găsiţi operanzii respectivi. Acest fapt permite utilizarea unuia şi aceluiaşi program pentru prelucrarea oricăror date iniţiale.
În formatul cu trei adrese, adresele sînt specificate explicit. Pentru o reprezentare mai compactă a instrucţiunilor se utilizează specificarea implicită a unor adrese.
Instrucțiunile unui calculatorse împart în patru grupe :
-instrucțiuni operaționale, care efectuează operații aritmetice și logice asupra datelor specificateprin operanzi;
-instrucțiuni de transfer, care deplasează informația între registre și/sau locații fără a modifica informația transferată
-instrucțiuni de salt, care în urma verificării unor condiții, modifică analiza și execuția secvențială a instrucționilor din program;
-instrucțiuni de intrare-ieșire care permit comunicarea calculatorului cu exteriorul.
Instrucţiunea calculatorului reprezintă o succesiune de cifre binare prin care se indică procesorului operaţia de executat şi amplasamentul (locul) operanzilor.
Succesiunea binară respectovă, denumită uneori şi cuvînt instrucţiune, este împărţită în cîmpuri, fiecare cîmp avînd o semnificaţie precisă. Numărul şi semnificaţia cîmpurilor poartă denumirea de formatul instrucţiunii. În general, pentru executarea unei operaţii este necesar ca instrucţiunea să conţina trei adrese. Primele două adrese sînt folosite penru obţinerea celor doi operanzi asupra cărora se va efectua operaţia specificată de cîmpul Codul Instrucţiunii.
Presupunem că operaţiile aritmetice şi logice sînt codificate după cum urmează :
01-adunarea;
02-scăderea;
03-operaţia logică ŞI;
04-operaţia logică SAU;
Instrucţiunea
01 100 110 215
va impune procesul să adune numerele din locaţiile 100 şi 110 şi sp depună suma obţinută în locaţia 215.
Se observă că într-o instrucţiune nu se specifică valoarea operanzilor, ci adresele locaţiilor în care pot fi găsiţi operanzii respectivi. Acest fapt permite utilizarea unuia şi aceluiaşi program pentru prelucrarea oricăror date iniţiale.
În formatul cu trei adrese, adresele sînt specificate explicit. Pentru o reprezentare mai compactă a instrucţiunilor se utilizează specificarea implicită a unor adrese.
Instrucțiunile unui calculatorse împart în patru grupe :
-instrucțiuni operaționale, care efectuează operații aritmetice și logice asupra datelor specificateprin operanzi;
-instrucțiuni de transfer, care deplasează informația între registre și/sau locații fără a modifica informația transferată
-instrucțiuni de salt, care în urma verificării unor condiții, modifică analiza și execuția secvențială a instrucționilor din program;
-instrucțiuni de intrare-ieșire care permit comunicarea calculatorului cu exteriorul.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu